ZINCAREA LA CALD

Galvanizarea prin imersare la cald (HDG) este de asemenea o acoperire obișnuită a suprafețelor pentru elemente de fixare din oțel, care asigură o protecție foarte solidă și durabilă împotriva coroziunii. o procedură de galvanizare la cald este foarte simplă, organele de asamblare sunt scufundate într-o baie de zinc topit (temperatura normală 455-480 ° C, temperatură ridicată 530-560 ° C), se rotesc pentru a îndepărta zincul în exces și se răcesc în apă, pentru a solidifica zincul, ceea ce lasă un strat relativ gros de zinc (40 până la 70 microni) pe suprafața produselor, în comparație cu zincarea electrolitică (3 până la 20 de microni). Piulițele sunt procesate în același fel dar înainte ca filetul de piuliță să fie format. FIletele de piuliță trebuie să fie întotdeauna formate după zincarea la cald, ceea ce lasă filetele interne expuse (neacoperite cu zinc), dar acest lucru nu are efecte dăunătoare asupra rezistenței la coroziune, așa cum se va ilustra mai jos. Procesul de zincare la cald este de obicei considerate potrivite pentru organele de asamblare cu diametre M 8 sau mai mari.

 

Cantitatea mare de zinc asigură o rezistență excelentă la coroziune în medii normale exterioare, însă dezavantajul este că grosimea stratului este cu mult mai mare decât permite toleranța normală a  filetului, ceea ce reprezintă o problemă pentru toate organele de asamblare filetate.

 

Pentru a face față acestei probleme, ISO 10684 oferă două soluții. Ambele implică modificări ale dimensiunilor de bază ale organelor de asamblare.

 

O soluție este un sistem în care organele de asamblare cu filet exterior sunt fabricate cu o deviație fundamentală mai mare (filetul este ușor mai subțire). După galvanizare, șurubul se va îmbina cu un filet interior cu clasa de toleranță a filetului 6H (toleranța "normală"). Valorile pentru filetele externe pentru acest sistem sunt standardizate în ISO 965-4 ca clasă de toleranță a filetului 6az (înainte de galvanizare), iar sistemul este desemnat sistem ISO fit HDG. Bolțurile sunt marcate cu clasă de proprietate și un "U" suplimentar.

 

Cealaltă soluție oferită de ISO 10684 este de a fileta filetul interior (piulițe) puțin mai mare (supradimensionat), astfel încât acestea se vor potrivi cu organul de asamblare (șurub) cu filet exterior galvanizat - se numește sistemul HDG supradimensionat. Limitele de supradimensionare a piuliței sunt standardizate în ISO 965-5, clasa de toleranță a filetului pentru piulițele supradimensionate este desemnată 6AZ. Piulițele sunt marcate cu clasa de proprietate și un "Z" suplimentar.

 

Aveți grijă să nu amestecați niciodată cele două sisteme, pentru a evita probleme de montare (șuruburi supradimensionate cu piuliță de fixare ISO) sau la reduceri critice de rezistență a fixării (bolț ISO cu piuliță supradimensionată). 

În general, se poate afirma că proprietățile mecanice ale șuruburilor în conformitate cu ISO 898-1 și piulițele conform ISO 898-2 nu sunt influențate de zincare la cald. ISO 10684 face excepție doar pentru diametrele M 8 și M 10 (în Anexa A), pentru aceste dimensiuni, rezistența la sarcină este redusă cu aproximativ 20%. Pentru detalii, consultați EN 10684.

 

Cu toate acestea, pentru piulițele utilizate în continuare conform DIN 934, zincarea la cald se realizează conform DIN 267-10 (depășit) și acest standard duce la o scădere a rezistenței la sarcină a organelor de asamblare zincate la cald. Rezistența la sarcină a unei combinații de piulițe / șuruburi cu piulițe conform DIN 934 este redusă cu aproximativ 5% pentru cea mai mare dimensiune M36 și această valoare crește treptat până la 20% pentru cea mai mică dimensiune M6. Pentru alte valori specifice, vă rugăm să consultați DIN 267-10. Datorită deviației toleranțelor filetelor, filetul șurubului este posibil să se desprindă la minimul de tracțiune de rupere.

TTimpul în care oțelul va fi protejat de coroziune este proporțional cu grosimea stratului de zinc și depinde de condițiile climatice așa cum se arată în graficul de mai jos. În general, durata de timp pentru care stratul de zinc oferă protecție este interpretată ca începând de la momentul expunerii până la momentul în care coroziunea atinge metalul de bază și se crează "rugină roșie" și ea poate fi văzută pe mai mult de 5% din suprafață.

 

Rezistența la coroziune în condițiile climatice:

C2 - Clima continentală

C3 - Mediu de oraș mai mare

C4 - Climat de zonă moderat industrială sau zonă de coastă

C5 - Climat industrial agresiv

 

Acest grafic poate fi utilizat numai pentru estimări brute, datorită influențelor locale imprevizibile.

În cazul în care stratul de zinc este zgâriat sau ciobit, stratul de zinc va încerca să acopere zona afectată în medii atmosferice normale.

 

Deoarece zincul este mai puțin nobil decât fierul (oțel), zincul se va dizolva mai întâi, protejând oțelul împotriva coroziunii până când tot zincul se va dizolva.

 

În locurile în care există goluri în stratul de zinc de 1,5 până la 2 mm sau pe suprafețe goale de până la 10 mm2, oțelul rămâne protejat printr-un procedeu electrochimic numit "punte catodică". Zincul asigură protecția sacrificială, iar zonele neprotejate vor fi acoperite de o formare de săruri de zinc. Un exemplu bun al acestui fenomen este filetul filetat al piulițelor galvanizate la cald care sunt filetate după galvanizare. Stratul de zinc de pe filetul șurubului preia complet protecția filetului de piuliță neacoperit. Un alt aspect important al protecției catodice este că nu se va produce coroziune sub stratul de zinc.

 

Schiță schematică a "punții catodice":